Dacă iubești istoria, cetățile vechi și misterioase și nu ai ajuns la Câlnic, atunci e timpul să-ți faci drum pe aici și cred că nu-ți va părea rău. Deși e în patrimoniul UNESCO, este bine conservată, are propriile povești și o istorie veche și interesantă, nu sunt mulți cei care știu de Cetatea țărănească fortificată de la Câlnic, din apropiere de Alba Iulia și mai puțini îi trec pragul.
Am ajuns la Calnic într-o zi toridă de vară și micuțul sat pierdut între dealurile line picotea ca un bătrân după oră prânzului. Iar cetatea Calnic nu dă niciun semn că ar avea alte obiceiuri, statea moleșită în soarele arzător care parcă îi distorsiona conturul. Cele două rânduri de ziduri de apărare, din piatra bătută de ploi și vânt, contraforturile, turnulețele, bastioanele și apoi…portile închise îi amplifică imaginea ușor dramatică, de ilustrație din cărțile de istorie medievală pe care i-o inspiră Cetatea Calnic.
Impresii de la Calnic
În afara zidurilor, din sat, cetatea de la Calnic pare destul de neprimitoare, are un gen de sobrietate descurajantă pentru eventualii vizitatori. Însă situația s-a schimbat odată ce i-am trecut porțile și am pătruns prin coridorul cu „tavan deschis”, barbacana cu bârne de lemn, lungă și umbroasă, după care mă aștepta supriza. La capatul… tunelului parcă am ajuns brusc într-un alt film, cu un scenariu din care lipsea arșița zilei, dar intrau în lumina reflectoarelor umbra, răcoarea, florile, arborii și arbuștii. Am schimbat decorul, dar acțiunea se petrecea tot la umbra unor ziduri care deapănă istorii misterioase de peste 750 de ani.
