Maserati a câștigat cursa de 500 de mile de la Indianapolis în 1939 obținând o viteză medie de peste 185 km/h. Pe 30 mai 1939, modelul Maserati 8CTF pilotat de Warren Wilbur Shaw, atunci în vârstă de 27 de ani, trecea linia de finiș după o cursă de 4 ore și 20 de minute și o viteză medie de 185 de kilometri pe oră.
Cursa din 1939 a fost una specială. Pe lângă reglementările intrate deja în vigoare din 1938 care limitau cilindreea la 3000 cmc, a mai venit și limitarea numărului de ture disponibile pentru calificări. Au fost doar patru ture, dar pilotul Warren Shaw a reușit performanța să obțină o viteză medie excelentă. Cu o medie de 207 km/h, el s-a clasat pe poziția a treia a grilei de start. A fost prima cursă transatlantică pentru Maserati 8CTF cu seria de șasiu 3032.
Maserati 8CTF
Maserati 8CTF avea un șasiu cu lonjeroane tubulare interconectate. Acestea susțineau un motor de opt cilindri în linie și o cilindree de 2991 cmc și era alimentat de două carburatoare Memini M.A. 12 și două compresoare mecanice Roots. Motorul dezvolta 350 CP în 1939. Ulterior, această putere a crescut la 365 CP. Transmisia era asigurată printr-o cutie de viteze mecanică de patru trepte și ambreiaj multi-disc uscat. Suspensia față era independentă, pe bare de torsiune, fiind un mare avans tehnologic față de alte mașini. Față de modelul standard oferit de Maserati pentru pasionații de curse, modelul Boyd Special avea jante pe 19” și anvelope Firestone. Mulțumită și caroseriei din aluminiu, masa totală a mașinii avea doar 780 kg, în condițiile în care motorul era cu chiulasă fixă (de unde vine și codul TF prescurtarea de la Testa Fissa). Viteza maximă ajungea la 290 km/h!
Cursă însângerată
Indy500 are aceeași însemnătate peste Atlantic precum Mille Miglia în Europa. Cursa din 1939 a fost ultima pentru pilotul Floyd Roberts care, în turul 109, în timp ce se afla la conducere, a fost acroșat de alt pilot. În urma coliziunii monopostul lui Robert a ieșit în decor, s-a răsturnat și a luat foc. Ulterior, un alt pilot s-a lovit de cele două mașini. Cei trei piloți au fost duși la spital dar Floyd Robert, campionul en-titre, a decedat în urma leziunilor suferite la cap. Conducerea cursei a fost preluată de monopostul Maserati pilotat de Wilbur Warren Shaw care a reușit să se mențină la conducere până la final. Floyd Roberts a fost primul campion en-titre care și-a pierdut viața în cursa de la Indianapolis. Din păcate, nu și ultimul.
Maserati, bijuteria de la Indianapolis
Anul următor, Maserati a aliniat aceeași mașină la start reușind să ocupe din nou prima poziție. În 1941, Maserati 8CTF a luat din nou startul da a abandonat după 152 de ture din cauza unei ruperii spițelor uneia dintre roți și trimițându-l pe Shaw în zidul de protecție. Din cauza celui de-al doilea război mondial cursele de la Indianapolis au fost reluate abia în 1946 când monopostul, pilotat de Ted Horn, a ocupat locul trei la finalul cursei. Performanța a fost repetată în 1947 când mașina era cunoscută drept Bennett Brothers Special, după numele sponsorului. Ultima cursă a lui Ted Horn cu Maserati 8CTF a fost în 1948 când a ocupat locul patru. A fost și ultima cursă completă obținută de monopostul italian. Timpul își punea amprenta asupra componentelor mecanice și problemele tehnice o împiedicau să mai facă performanța de altă dată. Trecuse un deceniu peste ea.
Monopostul Maserati cu seria de șasiu 3032 a fost restaurat și se află expus în Muzeul de la Indianapolis. Este unul dintre cele mai valoroase exemplare din colecția circuitului.
