Un automobil care generează o forță de apăsare mai mare decât propria greutate, chiar și atunci când stă pe loc, pare desprins dintr-un film science-fiction. Totuși, asemenea mașini există, iar secretul lor nu constă într-un motor extraordinar de puternic sau într-un eleron gigantic. Unele folosesc ventilatoare care extrag aerul de sub caroserie, creând o diferență de presiune care împinge automobilul spre asfalt.
Tehnologia este cunoscută sub denumirea de fan-assisted downforce și are o istorie de peste jumătate de secol.
Cum funcționează sistemul de ventilatoare
În mod obișnuit, automobilele de competiție generează forță de apăsare prin forma caroseriei, eleroane, podea și difuzoare aerodinamice. Pe măsură ce viteza crește, aceste elemente pot produce o forță verticală tot mai mare, apăsând pneurile pe asfalt.
Sistemele cu ventilatoare folosesc o abordare diferită. Unul sau mai multe ventilatoare extrag aerul din spațiul aflat sub automobil, reducând presiunea în această zonă. Presiunea atmosferică mai ridicată de deasupra caroseriei contribuie astfel la apăsarea vehiculului spre sol.
Pentru ca sistemul să funcționeze eficient, trebuie limitată cantitatea de aer care pătrunde pe sub mașină. Unele construcții folosesc elemente flexibile de etanșare, apropiate de suprafața drumului.
Marele avantaj este că ventilatoarele pot genera forță de apăsare inclusiv atunci când automobilul staționează, fără să depindă exclusiv de viteza de deplasare.
Chaparral 2J și Brabham BT46B, pionierii tehnologiei
Ideea nu este deloc nouă. În 1970, Chaparral 2J a participat în campionatul Can-Am folosind două ventilatoare mari montate în partea din spate. Acestea erau acționate de un motor separat, iar sistemul de etanșare de sub caroserie permitea generarea unei forțe de apăsare impresionante.
Mașina a devenit celebră sub porecla Vacuum Cleaner, dar problemele de fiabilitate și controversele privind regulamentul i-au limitat cariera.
Opt ani mai târziu, Gordon Murray a aplicat un principiu asemănător monopostului Brabham BT46B de Formula 1. Ventilatorul montat în spate avea și rolul de a asigura răcirea motorului, dar contribuia semnificativ la forța de apăsare.
Niki Lauda a câștigat Marele Premiu al Suediei din 1978 la volanul acestui monopost. A fost singura participare a modelului BT46B într-o cursă de Formula 1, deoarece Brabham l-a retras ulterior, în urma controverselor provocate de soluția tehnică.
De la supercarurile clasice la Gordon Murray T.50
În deceniile următoare, majoritatea constructorilor de supercaruri au continuat să folosească soluții aerodinamice convenționale.
Un exemplu este Ferrari F50, lansat în 1995, care utiliza forma caroseriei, podeaua și eleronul posterior pentru a genera forță de apăsare. Performanțele sale demonstrau cât de eficientă putea fi aerodinamica pasivă, fără ventilatoare suplimentare.
Gordon Murray a revenit însă asupra conceptului odată cu dezvoltarea supercarului T.50. Acesta utilizează un ventilator posterior pentru a controla circulația aerului prin sistemul aerodinamic al mașinii, inclusiv prin difuzoarele de sub caroserie.
Spre deosebire de automobilele de competiție din anii ’70, T.50 a fost conceput ca un supercar destinat utilizării pe drumurile publice.
McMurtry Spéirling arată cât de departe poate ajunge conceptul
Unul dintre cele mai spectaculoase exemple moderne este McMurtry Spéirling, un automobil electric de performanță dezvoltat în Marea Britanie.
Sistemul său cu ventilatoare poate genera, potrivit producătorului, aproximativ 2.000 kg de forță de apăsare chiar și la staționare. Această caracteristică permite automobilului să obțină o aderență excepțională încă de la viteze reduse, unde eleroanele convenționale sunt mult mai puțin eficiente.
Totuși, ventilatoarele nu înlocuiesc complet celelalte elemente care influențează comportamentul dinamic. Suspensia, pneurile, distribuția maselor și controlul electronic rămân esențiale pentru valorificarea forței de apăsare.
De ce nu întâlnim ventilatoare aerodinamice pe mașinile obișnuite
Dacă tehnologia este atât de eficientă, de ce nu o folosesc și automobilele de serie?
Răspunsul ține de costuri, complexitate și utilitate. Ventilatoarele consumă energie, ocupă spațiu și necesită mecanisme suplimentare. În plus, sistemele care funcționează foarte aproape de asfalt sunt vulnerabile la denivelări, murdărie și obiecte aflate pe carosabil.
Pe un hatchback compact precum CUPRA Leon Tribe Edition, un asemenea sistem ar adăuga costuri și complexitate fără beneficii relevante pentru utilizarea obișnuită. Un șasiu bine reglat, pneurile potrivite și aerodinamica tradițională sunt suficiente pentru performanțele urmărite de un astfel de automobil.
Ventilatoarele aerodinamice rămân, așadar, o soluție rezervată în principal automobilelor de performanță extremă. Nu pentru că tehnologia ar fi imposibil de aplicat pe scară largă, ci pentru că avantajele sale devin cu adevărat importante atunci când fiecare fracțiune de secundă contează.
